|
(2 aprilie 1909, or. Ekaterinoslav, Imperiul Rus Chimist, domeniul științific: chimia analitică.
|
 |
Academicianul Iurie Lealikov a studiat la Institutul de Fizică, Chimie şi Matematică din Dnepropetrovsk, pe care îl absolveşte în 1932. Este discipol al iluştrilor savanţi academicianul Pisarjevski L.V. şi profesorul Zanko A.M. Între anii 1932 şi 1941 activează la Institutul Metalurgic din Dneprodzerjinsk în calitate de asistent, lector, conferenţiar şi şef al Catedrei de Chimie. După evacuarea institutului în Magnitogorsk, predă la Tehnicumul de Metalurgie din acest oraş (1941-1943), iar între 1943 şi 1952 este şef al Catedrei de Chimie și decan al Facultății de Minerit și Metalurgie al Institutului de Minerit din Krivoi Rog (Ucraina). În anul 1952, profesorul Lealikov se stabileşte la Chişinău şi conduce Catedra de Chimie Analitică a Universităţii de Stat din Chișinău, deţinând, concomitent, funcţiile de decan al Facultăţii de Chimie (1952-1954) şi de prorector pentru probleme de ştiinţă al universităţii (1954-1957). Între anii 1958 şi 1961 este şef al Laboratorului de Chimie Analitică, format în cadrul Filialei moldovenești a Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S., iar între 1961 şi 1963 este secretar ştiinţific general al Academiei de Științe a Moldovei.
Academicianul Iurie Lealikov este considerat organizator şi conducător al cercetărilor în domeniul metodelor fizico-chimice de analiză, fondator al școlii științifice de polarografie în Republica Moldova. Cercetările sale ştiinţifice sunt consacrate elaborării metodelor de analiză polarografică, în special prin folosirea proceselor de complexare. Iniţiază aplicarea polarografiei cu electrozi din metale nobile în studiul electroanalitic al metalelor platinice, ai căror compuşi pot intra în reacţie cu mercurul metalic, făcând inadmisibilă folosirea electrodului de mercur picurător. Punerea în evidenţă a comportării metalelor platinice în funcţie de forma electrodului, natura metalului, mediul reactant, potenţialul de polarizare şi alţi factori au permis elaborarea unor noi metode de dozare a acestora şi sinteza compuşilor mai puțin obişnuiţi, dotaţi cu proprietăţi netradiţionale. A extins considerabil domeniile de aplicare a polarografiei, având ca obiect materiale noi, substanţe biologic active, componente sau ingrediente ale produselor industriale alimentare și vinicole. A propus o metodă originală de compensare a curentului rezidual, care a fost implementată în multe scheme de funcţionare a polarografelor, a elaborat metode de analiză a materialelor semiconductoare, a urmelor de pesticide.
Academicianul Lealikov este autor a peste 200 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 4 monografii şi 4 manuale:
- Физико-xuмическиe методы aнализа (1948, Metode fizico-chimice de analiză, manualul a fost reeditat în limba rusă de 5 ori şi tradus în limbile română, engleză, poloneză, chineză);
- Aналилитическая химия полупроводников (1975, în colab.);
- Автоматизация и механизация работ в химико - аналилитическux лабораториях (1976, în colab.);
- Химия в народном хозяйстве Молдавии (1976, în colab.);
- Человек, который „видел” електроны (1978, despre dascălul său acad. L.V. Pisarjevski );
- Химия в часы досуга (Chimia în orele de răgaz, 3 ediţii: 1977, 1981, 1989) ș.a.
Sub îndrumarea academicianului Iurie Lealikov au fost pregătite şi susţinute 2 teze de doctor habilitat și 36 de doctor în științe chimice. Printre discipolii și colegii academicianului Lealikov se numără: dr. Ion Vatamanu, dr. Ludmila Chiriac, dr. Iulia Sister , Ludmila Madan și mulți, mulți alții.
Pentru rezultatele ştiinţifice și calităţile sale profesionale, academicianul Iurie Lealikov a fost decorat cu Ordinul „Drapelul Roşu de Muncă”.
Referințe
Ю.С. Ляликов (1909-1976). Cmpaнuцы жизни u mвopчecmвa. Сост. И. Baтaмаn и др. Кишинев: Штиинца, 1980.
Аблов A.B., Bлад П.Ф., Maдaн Л.Г. Достижения yчёныx Инcmumyma химии AH MCCP. Известия AH MCCP. Cepия биoл. и хим. нayк, 1974, № 4.
Membrii Academiei de Științe a Moldovei: Dicționar (1961-2006). Chișinău: Știința, 2006, 432 p.
Batîr D. Neliniștea memoriei. Evoluția chimiei în Moldova și avatarurile vieții. Chișinău, 2007, 348 p.
Batîr D. Școala savantului Iurie Lealikov. Intellectus, 2006, nr. 2, p. 46-48.
Систер Ю. Академик Юрий Сергеевич Ляликов.
Систер Ю. Полярографическая школа академика Ю.С. Ляликова в Кишиневе.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Academicieni_moldoveni
https://ro.wikipedia.org/wiki/Iurie_Lealicov