|
(6 mai 1906, or. Tașkent, Uzbekistan – Chimist, domeniul științific: chimia organică, chimia compușilor naturali.
|
 |
Academicianul Gheorghe Lazurievski a absolvit Facultatea de Chimie (1930) şi doctorantura în cadrul Universităţii de Stat din Asia Mijlocie (Taşkent, Uzbekistan) (1931-1932), după care este angajat ca asistent la Catedra de Chimie Organică a aceleiaşi universităţi. Este discipol al prof. Serghei Naumov. În perioada 1939-1953 a deţinut funcţia de prorector (1939) şi rector (1941) al Universităţii Uzbece de Stat din Samarkand, funcţia de decan al Facultăţii de Chimie (1944), apoi cea de prorector al Universităţii de Stat din Taşkent (1945-1953). Din toamna anului 1953 se află în fruntea Catedrei de Chimie Organică a Universităţii de Stat din Chişinău, fiind concomitent decan al Facultăţii de Chimie (1954-1956). Academicianul Lazurievski a participat activ la fondarea Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961) și din anul 1956 este şef al Secţiei de Chimie Organică şi vicepreşedinte al Filialei Moldoveneşti a A.Ş. a U.R.S.S. (până în 1961). De asemenea, academicianul Lazurievski a contribuit la organizarea Institutului de Chimie (1959), al cărui director este în perioada anilor 1961-1963. Pe parcursul anilor a fost secretar ştiinţific general al Prezidiului A.Ş.M. (1963-1970), vicepreşedinte al A.Ş.M. (1970-1972) şi concomitent academician coordonator al Secţiei de Ştiinţe Biologice şi Chimice (1970-1973).
Academicianul Gheorghe Lazurievski a creat școala științifică de chimie organică și bioorganică din Republica Moldova și este fondatorul Laboratorului de Chimie a Compuşilor Naturali (1959) al Institutului de Chimie al A.Ş.M., pe care l-a condus până în anul 1976. Domeniul principal de cercetare îl constituie compuşii naturali, izolaţi din plante spontane şi cultivate, şi din deșeurile vegetale acumulate la prelucrarea materiei prime vegetale, încă în Uzbekistan a întreprins cercetări sistematice în vederea evidenţierii conţinutului de alcaloizi, uleiuri eterice, taninuri, saponine etc. în aceste plante. Studiul acestor compuşi a continuat şi în Moldova, orientându-se spre flora locală. Astfel, din specia de rogoz de Parma au fost izolaţi alcaloizii noi brevicollina şi brevicarina, determinând structura şi stereochimia lor, efectuând corelarea lor reciprocă, stabilind calea de biosinteză şi activitatea lor biologică. Aceste cercetări au pus bazele dezvoltării chimiei sintetice a indolului şi, în particular, a derivaţilor β-carbolinei. Un alt domeniu de studiu l-au constituit diterpenoidele izolate din salvie - sclareol şi compuşii înrudiţi. Din speciile de plante locale din familiile Labiate, Umbelifere şi Compositae au fost izolate peste 50 de diterpenoide polifuncţionale noi cu structură clerodanică complexă şi cauranică.
De asemenea, a cercetat glicozidele triterpenice, din plantele de cultură (castraveţi, sfeclă, fasole, floarea-soarelui ş.a.) şi dintr-un şir de plante spontane au fost izolaţi şi identificaţi cca. 30 de astfel de compuşi şi a fost stabilită structura lor. Ulterior, au fost cercetate glicozidele steroidice din seria furostanolică şi spirostanolică, fiind descrişi în total peste 50 de compuşi noi. Preocupările sale se referă, de asemenea, la izolarea şi identificarea principiilor active din haşiş - a canabinoidelor. Au fost studiaţi pentozanii, ligninele şi celulozele extrase dintr-un şir de plante.
Academicianul Lazurievski este autor a peste 250 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 10 brevete de invenție și 6 monografii:
- Aлкалоидоносные pacmeнuя Moлдoвы (1960);
- Пpaктическое pуководство no xuмuu npupoдныx coeдuнeнuй (1961, 1966, în colab.);
- Бициклические дитерпеноиды (1968, în colab.);
- Kaннaбuнouды (1972, în colab.);
- Aлкалоиды u pacmeния (1975, în colab.);
- Cmepouдныe гликозиды ряда cnupocmaнa (1979, în colab.);
- Memaболиты cmpyчкового nepцa (1983, în colab.);
- Cmpoeнue u бuологическая aкmuвность cmepouдных гликозидов pядa cnupocmaнa u фypocmанa (1987, în colab.).
Sub conducerea academicianului Lazurievski au fost pregătite și susţinute cu succes 10 teze de doctor habilitat şi 38 de teze de doctor în ştiinţe chimice; printre discipolii academicianului se numără: academicianul Pavel Vlad, academicianul Academiei de Științe din Uzbekistan Nail Abubakirov, dr. habilitat Pavel Chintea, dr. Ida Terentieva și mulți, mulți alții.
Pentru merite deosebite în dezvoltarea științei, academicianului Gheorghe Lazurievski i-au fost conferite titlurile onorifice de „Om Emerit în știință” şi de laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul științei, a fost decorat cu ordinul „Insigna de Onoare” și două ordine „Drapelul Roşu de Muncă”.
In memoriam
În anul 2009 la Institutul de Chimie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a fost inaugurată o placă comemorativă „Academicianul Gheorghe Lazurievski”.
Referințe
Г. B. Лaзypевскuй (1906-1987). Жuзнь моя - химия pacmeнuй. Cmpaнuцы жизни u mвopчecmвa. Cocт. И. B. Tepeнтьевa, Кишинев, 1995.
D. Batîr. Căpitan de verde plai. Buletinul A.Ş.M. Ştiinţe Biologice şi Chimice, 2001, nr. 1.
Membrii Academiei de Științe a Moldovei: Dicționar (1961-2006). Chișinău: Știința, 2006.
D. Batîr, Neliniștea memoriei. Evoluția chimiei în Moldova și avatarurile vieții. Chișinău, 2007.
D. Batîr. Viața mea este chimia plantelor. Gheorghe LAZURIEVSKI la 100 de ani de la naştere. Intellectus, 2006, 3, p.65-67.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Lazurievski
https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Academicieni_moldoveni
http://enciclopedia.asm.md/?p=4647