|
(4 august 1931, or. Bălți – 20 februarie 2006, or. Chişinău, R. Moldova) Chimist, domeniul științific: chimia anorganică, chimia coordinativă, chimia compușilor macrociclici și supramoleculari
|
 |
A absolvit Facultatea de Chimie a Universității de Stat din Chișinău (1954). În perioada 1958-1961 își face studiile prin doctorantură în cadrul Laboratorului de Chimie Anorganică al Academiei de Științe din Moldova. Este discipol al acad. Antonie Ablov. Activează ca cercetător științific inferior (1961), cercetător științific în Laboratorul de Chimie Anorganică al Institutului de Chimie (1965).
În anul 1964, susține cu brio teza de doctorat (candidat în ştiinţe), în cadrul şedinţei Consiliului ştiinţific al Universităţii de Stat din Chișinău, iar în a. 1973 - teza de doctor habilitat în științe chimice în or. Moscova.
Între 1972 și 1978 conduce Catedra de Chimie Anorganică a Universității de Stat din Moldova. În 1978 preia conducerea științifică și organizatorică a Laboratorului de Chimie a Compușilor Coordinativi al Institutului de Chimie al AȘM, fondat de către dascălul său (funcție pe care o deține până în 2006). A fost director adjunct pentru activitate științifică (1978-1988) și director al Institutului de Chimie (1995-2003). În anul 1993 este ales membru corespondent, iar în a. 1995 – membru titular al Academiei de Știinţe din Moldova.
Academicianul Nicolae Gărbălău este fondatorul Școlii științifice în domeniul chimiei compușilor coordinativi, macrociclici și supramoleculari. Prin cercetările sale a contribuit la rezolvarea originală a problemei privind sinteza compușilor organici și coordinativi prin folosirea, de rând cu procedeele tradiționale, a metodelor noi – sinteza templată a speciilor, reacțiilor topochimice, polimerizarea compușilor coordinativi în stare gazoasă, în solvenți inerți etc.
A elaborat metode de obținere a compușilor metalomacrociclici și a predecesorilor acestora, a materialelor polinucleare și supramoleculare cu proprietăți utile în microelectronică, optică, industrie textilă, biologie, medicină, agricultură etc.; a aplicat pe larg spectroscopia moleculară, electronică, nucleară, de masă, studiile cu raze X, magneto- și termochimie etc. pentru determinarea compoziției, structurii și proprietăților compușilor obținuți; a contribuit la valorificarea compușilor obținuți pentru prepararea metalelor extrapure și folosirea lor în calitate de modificatori ai reacțiilor chimice (catalizatori la solidificarea rășinilor epoxidice, la vopsirea stofelor, inhibitori ai proceselor de coroziune); a obținut coloranți specifici pentru mase plastice și fibre poliacrilamidice, materiale cu proprietăți magnetice specifice, magneți moleculari, substanțe pentru aplicații medico-biologice etc.
Academicianul Nicolae Gărbălău a publicat patru monografii: Реакции на матрицах (1980); Масс-спектрометрия координационных соединений (1984, în colab.); Темплатный синтез макроциклических соединений (1990, în colab.); Template Sinthesis of Macrociclic Compounds (1999, în colab.) și peste 600 de studii și articole științifice. Deține 32 de brevete de invenție.
Prin îndrumarea și conducerea științifică a prof. Gărbălău au fost pregătite și susținute 29 de teze de doctor și două teze de doctor habilitat în științe chimice. Discipolii săi activează în laboratoarele de cercetare și universitățile din Republica Moldova, Rusia, Ucraina, SUA, Franța, Italia, Marea Britanie, Austria, Elveția, Iugoslavia, Vietnam etc.
Acad. Nicolae Gărbălău a fost membru al Consiliului European pentru Spectroscopia de masă, al Asociației Europene ”Euroscience”, al Directoratului Uniunii Internaționale a Cristalografilor, președinte al Comitetului de organizare a Conferinței Internaționale ”Metode fizice de cercetare a compușilor coordinativi și supramoleculari” (1993-2006), care se desfășoară în Chișinău cu periodicitatea de trei ani. Este Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara.
Este laureat al Premiului de Stat al Premiului Prezidiului AȘM. A fost decorat cu Ordinul ”Gloria Muncii” și cu Medalia ”N. S. Kurnakov” (Rusia).
Academicianul Nicolae Gărbălău este o personalitate notorie în domeniul chimiei anorganice şi coordinative recunoscută și înalt apreciată la nivel mondial. Recunoaşterea internaţională are la bază caracterul polivalent al cercetărilor efectuate în cadrul Școlii ştiinţifice în domeniul chimiei compușilor coordinativi, macrociclici și supramoleculari, ţinuta modernă şi argumentată a concluziilor, documentarea elaborărilor şi reproductibilitatea rezultatelor, nivel care a fost demonstrat prin includerea echipelor de cercetători la realizarea diverselor proiecte finanțate prin intermediul programelor internaționale NATO, INTAS, CRDF, SCOPES, MRDA.
In memoriam
Numele acad. Nicolae Gărbălău a fost eternizat cu ajutorul Academiei de Științe prin inaugurarea unei plăci comemorative amplasate pe fațada blocului Institutului de Chimie, unde savantul și-a petrecut mai mult de jumătate din viață. Placa comemorativă a fost amplasată alături de alte două plăci – cea a fondatorului școlii academice de chimie din Moldova, primului director al Institutului de Chimie – Anton Ablov, care, de fapt, i-a și inspirat savantului interesul pentru dezvoltarea acestui domeniu științific și cea a acad. Gheorghe Lazurievski, fondatorul școlii de chimie organică și bioorganică.
De către Academia de Științe a Moldovei a fost instituit Premiul AȘM în domeniul chimiei ”Nicolae GĂRBĂLĂU”.
În anul 2010 a fost instituită o bursă anuală pentru cel mai bun doctorand chimist – „Bursa academicianului Nicolae Gărbălău”.
Bibliografie
Revenco M. Honoring Professor Nicolae Gerbeleu. Reviews in Inorganic Chemistry, 2001, 21, 3-4. https://doi.org/10.1515/REVIC.2001.21.3-4.161.
Profesorii Universităţii d Stat din Moldova. Dicţionar Istorico-biografic. Chişinău, 2001, p. 92.
Vărăceanu I. Academicianul Nicolae Gărbălău - savant cu renume mondial. Moldova suverană, nr. 127, 1996.
Anton I. Valenţa erudiţiei. Făclia, nr. 33, 1991.
Anton I. Cultura ecologică este de neconceput fără o cultură chimică elevată. Literatura şi Arta, nr. 35, 1991.
Marco Affronte, Stefano Carretta, Grigore A. Timco and Richard E. P. Winpenny. A ring cycle: studies of heterometallic wheels. Chem. Commun., 2007, issue 18, 1789–1797.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_G%C4%83rb%C4%83l%C4%83u
http://hosting.asm.md/index.php?go=noutati_detalii&n=2332&new_language=1 https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Academicianul%20Nicolae%20Garbalau%20%E2%80%93.pdf
https://www.timpul.md/articol/comemorat-la-academie-80-de-ani-de-la-nasterea-savantul-nicolae-garbalau--26049.html