Compuși coordinativi mono- și polinucleari ai metalelor de tranziție și de tip s- ca materiale fotocatalitice, poroase, nanostructurate pentru fotoliza apei ca componente a securității energetice

Au fost sintetizați și investigați 65 complecși noi ai Fe, Ni, Cu, Zn, Mn, Ca, Ru și Pd în baza liganzilor ce conțin atomii donor S, C, O, N - potențiali catalizatori ai proceselor redox sau care vor poseda proprietăți magnetice și antimicrobiene.

S-au efectuat sintezele și studiul multilateral a 36 compuși coordinativi poroși ai Cr(III), Fe(III), Al(III) și Co(III),Cd(II), Cu(II), Mn(II), Co(II), Ni(II), Cu(II) și Zn(II) în baza liganzilor micști și bifenililor ce conțin grupe carboxilice și/sau atomi de azot donori ca potențiali sorbenți pentru molecule mici.

Prin descompunerea termică a precursorilor polinucleari au fost obținute nanoparticule omogene ale oxizilor micști ai Fe cu 3d-metale, morfologia și dimensiunile cărora au fost determinate prin metodele microscopiei electronice (SEM, TEM, EDX).

Testările activității biologice a compușilor coordinativi și nanoparticulelor sintetizate au demonstrat o activitate sporită antimicrobiană față de bacterii și fungi, asupra productivității spirulinei, proprietăți inhibitoare a proliferării fungilor din specia Cryptococcus Neoformans și asupra creșterii micromicetelor din genul Aspergillus, Penicillium și Trichoderma, fapt care a dus la înaintarea a șase cereri de acordare a brevetului.

S-a demonstrat, că la testarea electrocataliticã a complecșilor nichelului(II) cu bis(4-(p-metoxifenil)-thiosemicarbazon)-2,4-butanul, randamentul Faradeic este de 70% și s-a determinat ca un mol de complex catalizează producerea a 9 moli de hidrogen (TON = 9). S-a stabilit, că acești complecșii Ni(II) cu bis(4-(p-metoxifenil)-thiosemicarbazon)-2,4-butanul și Cu(II) cu 2-(2H-benzotriazol-2-il)-4,6-di-terț-pentil-fenolul, posedă proprietăți electrocatalitice, manifestând un TON = 18 și 6,5 respectiv.

Nanoparticulele de oxid de fier în formă de nanofire au fost obținute și investigate utilizând spectroscopia Mössbauer și magnetochimia. S-a demonstrat, că la temperatura camerei spectrul prezintă un dublet intens și un sextet de intensitate mică, iar cu micșorarea temperaturii se observă dependența ariei dubletului și a sextetului de temperatură. S-a dovedit clar că în domeniul de temperatură 110 – 115 K aria dubletului și a sextetelor devine egal și temperatura de blocare a fost estimată în regiunea unde cele două linii se intersectează (111 K).